Doneaza Online  

Suma Donata
Nume
Prenume
Tara
Organizatie
Oras
Adresa
E-mail
Telefon
Fax
 
Doneaza online
  • Register
Familii
Familia Papuc
PDF
Imprimare
Email

 

In cadrul proiectului "Sa construim sperante impreuna", va prezentam cazul unei familii aflate in dificultatei, din comuna Cernica, la care dorim sa le construim o casuta modesta. 

Sunt suflete sarmane (2 parinti si 9 copiii) care se lupta sa supravietuiasca.... Singurii bani ai familiei ii aduce tatal, care munceste ca zilier si alocatia copiilor. Mama este cea care sta acasa cu copii...Din lipsa banilor, stau inghesuiti intr-o camera foarte mica.
Dar, desi saraci si traind in conditii foarte grele, nu se plang. 
Am intrebat cu ce am putea sa ii ajutam si ce le lipseste si raspunsul a fost:: desi nu sunt bani, desi sunt atatea suflete, asa cum pot, greu, ei inca se descurca.... Desi lipsesc atatea, copii frecventeaza cursurile scolare ... Problema lor cea mai mare este locuinta, ar fi minunat daca v-ati alatura si voi, impreuna sa reusim sa le construim un adapost.
Va rugam sa participati si totodata sa ne ajutati cu promovarea acestui eveniment. 
Cu cat se vor implica mai multi, cu atat cresc sansele de a reusi sa construim o casa pentru cat mai repede.

Pana in prezent, avem stranse 500 de lei si cateva materiale de constructii.



 

 

 

 

 

 

 
Alături de copiii noştri
PDF
Imprimare
Email

 

 

577893 572356542823525 485590035 n

 

 

Într-o căsuţă mică şi dărăpănată, la periferia orasului Sinaia, şase fraţi ai familiei Burteanu îşi aşteaptă cuminţi părinţii, având grijă unii de alţii cu seriozitatea unor mici adulţi. Îmi spun că părinţii lor sunt plecaţi la cules de flori, din vânzarea cărora speră să poată cumpăra ceva de mâncare sau mai fac curat prin piata din localitate etc.

 

Aceasta este imaginea pe care am întâlnit-o într-unul din drumurile mele în judeţul Prahova/Sinaia. O familie numeroasă care trăieşte într-o căsuţă în care abia încap două paturi, o sobă clădită din pământ şi o măsuţă. Singura lor sursă de venit provine din alocaţiile copiilor şi nici măcar casa nu le aparţine în mod legal. Totodată, din pricina datoriilor mari la stat, nu pot primi ajutor social.

Părinţii încearcă să suplinească lipsa unui venit stabil prin munci ocazionale, agricole, însă astfel de oportunităţi sunt greu de găsit. Pentru că îşi doresc să îşi găsească un loc de muncă stabil şi să îşi păstreze copiii alături, au decis să apeleze la sprijinul Asociatiei Sansa Ta şi al autorităţilor locale.

Ca un prim pas, îi vom ajuta cu alimente şi cu orice este necesar pentru depăşirea acestei perioade critice din viaţa lor. Familia este extrem de recunoscătoare pentru ajutorul oferit de către Asociatia Sansa Ta şi vom lupta pentru ca ei să rămână împreună.

 

 
Nu e nimeni ca mama
PDF
Imprimare
Email


 

Fiecare copil are o poveste de spus,fiecare dintre noi are propria poveste. Unii ţin aceste poveşti ascunse toată viaţa, altora poate le place să-şi împărtăşească trăirile cu alţii. Fiecare are o poveste de viaţă. Părinţii, copiii, tinerii pe care îi întâlnesc zi de zi îmi povestesc ceea ce trăiesc, ceea ce vor să schimbe, ceea ce îşi doresc, ceea ce regretă sau ceea ce ar dori să se întâmple cu viaţa lor.

 

 

clip image002

 

Florina Parancea are unsprezece copii pe care îi creşte cu greu alaturi de sotul ei: Andreea de 3 ani; Nicolas de 6 ani; Stefania de 4 ani; Mario de 3 ani Daniel, 2 ani, Bianca de 7 ani. După un şir parcă interminabil de greutăţi. Mama copiilor a hotărât să apeleze la Asociatia Sansa Ta pentru a-şi putea păstra copiii alături de ea şi pentru şansa de a le oferi o viaţă liniştită şi lipsită de griji.

Când i-am cunoscut, erau copleşiţi de greutăţi, iar sărăcia îşi pusese puternic amprenta asupra traiului lor de zi cu zi. Nu aveau o locuinţă a lor, stăteau temporar intr-un bloc de nefamilisti din Orasul Buftea, in niste conditii inumane, iar câţiva dintre copii nu aveau acte de identitate, ceea ce le limita accesul la servicii sociale de orice fel. Tatal copiilor nu reuşea nici să-şi găsească un loc de muncă, fiind nevoită să întreţină întreaga familie din alocaţiile copiilor.

 Asociatia Sansa Ta, împreună cu autorităţile locale, i-a ajutat să primeasca o noua locuinţă şi să achite costurile necesare întreţinerii acesteia până când Valentin, tatal copiilor, avea să-şi găsească un loc de muncă.

Una dintre priorităţi a fost şi eliberarea sau refacerea actelor de identitate ale copiilor, punerea in legalitate a actelor de casatorie. I-am înscris pe copii la un medic de familie, iar Nicolas şi Andreea au fost înscrişi la şcoală.

Alte forme de sprijin includ donaţii de îmbrăcăminte, încălţăminte, rechizite, alimente, saltele, paturi, excursii, tabere, programe de educatie si consiliere.

Astăzi, familia Parancea e în cu totul alt loc decât era atunci când am cunoscut-o prima dată. În casa lor e un sentiment de armonie, iubire şi fericire. Copiii au rămas şi vor rămâne cu mama lor, iar o astfel de realizare ne bucură foarte mult de fiecare dată.

 
Familia Grămadă
PDF
Imprimare
Email

622390 559848697407643 1350607042 oFamilia Grămadă are nu mai puţin de opt copii, frumoşi, modeşti şi buni la carte. Cel mai mare are 16 ani, iar cel mai mic 3 ani. La capătul şoselei care trece peste calea ferată din Buftea, într-un cot al drumului, ascunsă de privirile curioşilor de un gard înalt de pietre aşezate una peste alta, se află casa familiei Grămadă. Cum treci de porţile de metal, te întâmpină un câine plictisit la culme de arşiţa verii. Într-o parte a curţii pline de bolovani şi beton, un fost depozit de fier vechi, se iţeşte vopsită pastel o casă minusculă, două camere şi un hol de care proprietarii şi-au legat mari speranţe că va deveni cândva bucătărie.


“Copiii sunt dar de la Dumnezeu”

Pe prispa îngustă o maşină de spălat antică hârâie mai să-şi dea duhul. Când şi când, un sunet ascuţit iese din măruntaiele ei de fier. “Trebuie să-i dăm mereu apă, altfel se arde motorul”, explică Mirela Grămadă, 39 de ani, stăpâna casei şi mama celor opt prichindei.
De “alimentare” se ocupă Denis, 16 ani, cel mai mare dintre copii, elev în clasa a XI-a la Liceul “Constantin Brâncoveanu” din Bucureşti. “Cum e viaţa de frate mai mare?”, întreb. “Normală”, răspunde zâmbind în timp ce ridică un umăr.
Denis este şeful familiei atunci când părinţii nu sunt acasă. Ceilalţi fraţi sunt în ordine: Bianca, Samuel, Sebastian, Raluca, Elisei, Simona şi David.
Pe preş. lângă maşina de spălat, David, 3 ani, mezinul familiei, cercetează niscaiva jucării primite în dar de mamă de la una dintre familiile la care a lucrat la menajeră. Lângă prichindel, Raluca, 7 ani, priveşte curioasă în jur la musafirii care le-au călcat bătătura.
“E greu cu mulţi copii, dar este şi frumos. Copiii sunt dar de la Dumnezeu”, spune femeia în timp ce clăteşte câteva vase într-un lighean în curte. “Nu avem chiuvetă şi dacă aţi ştii cât îmi doresc una. Acum e vară, dar iarna e tare greu”, se scuză ea.
Spune că nu şi-ar putea imagina viaţa fără copii şi că îi iubeşte pe toţi deopotrivă.


Din casa îngustă se ivesc pe rând pe prispa încinsă, Simona, 4 ani, într-o rochiţă roşie cu buline şi Sebastian, 11 ani, cu o pieptănătură de care are foarte mare grijă. Din când în când mai fuge la oglinda prinsă în zidul casei pentru a verifica dacă totul este perfect. “Luaţi loc!” mă invită mama oferindu-mi singurul scaun al familiei. “E foarte harnic ăsta micu”, zice arătând către Sebastian. “Ce îl pun să facă, face. Dealtfel, toţi mă ajută”, corectează femeia.
Elisei, 6 ani, este năzdrăvanul familiei care îi seacă de energie pe toţi. Şi asta pentru că pricepe cu greu şi uită mereu de ce nu are voie să iasă în stradă sau să se strecoare printr-o gaură de gard în curtea vecinilor, iar fraţii mai mari trebuie să-i reamintească mereu.
Dintre toţi, de acasă lipseşte Samuel, 13 ani, aflat într-un cantonament la Braşov împreună cu echipa de rugby. Timidă, Bianca, 14 ani, cea mai mare dintre fete, nu se lasă scoasă din casă. “Este clasa a VIII-a şi urmeză să intre la liceu. Are teme şi lucrează la calculator”, explică mama.
Calculatorul l-au cumpărat acum câţiva ani prin programul iniţiat de Ministerul Educaţiei de distribuire a unor bonuri valorice.

Curent  electric, a fost pus cu sprijinul financiar al asociatia sansa ta.

“Cei mici nu au voie la calculator decât câteva minute. În rest, e al nostru”, zice Denis luându-şi în serios rolul de frate mai mare.
Casa, donaţie de la un om cu suflet


Întreb de bugetul familiei, de facturi, de traiul zilnic, de iarnă…”Din ce câştigă soţul meu vara lucrând în construcţii trebuie să trăim şi iarna. Eu mai face menaj când mă cheamă cineva. Iar Denis lucrează la promoter în magazinele mari pentru a mai face un ban.

Mai sunt alocaţiile copiilor şi sprijinul pe care îl prmim de la Asociaţia “Şansa ta” care ne are în evidenţă”, explică Mirela.

Casa din Buftea au primit-o de la cineva stabilit în străinătate care a vrut să le facă un bine. Dacă ar avea nevoie de ceva? Un hidrofor, o chiuvetă, materiale de construcţie, ceva ţevi şi racorduri pentru a amenaja o bucătărie. Dacă îşi doreşte ceva? “Da, să înveţe copiii ca să aibă o viaţă mai bună, Altă cale nu-i”.

Cei care vor să ajute familia Grămadă o pot face prin intermediul Asociaţiei „Şansa ta”, următoarele conturi bancare fiind deschise la BCR:
în lei RO64RNCB0591123278690001,
în euro RO37RNCB0591123278690002,
în dolari RO10RNCB0591123278690003.

 
Tata fara picioare
PDF
Imprimare
Email

tatafarapicioareDragoste de tata. Viaţa merge mai departe, chiar şi fără picioare O imagine impresionanta cu un tata fara picioare care isi imbratiseaza copiii.
Cornel Chitucea a ramas fara picioare in urma unui acident feroviar in 1990,  şi-a realizat visul: acela de a reusi sa isi creasca cei 6 copii care au venit pe lume, cu multa rabdare.
Dorim sa fim alaturi de ei si sa ii sprijinim.

Au nevoie de un sprijin financiar 1600 lei, suma ce trebuie achitata pentru a nu li se opri curentul, ei sunt in pragul de a li se taia lumina. Impreuna putem oferi o sansa la viata decenta a acestui tata, care lupta din scaunul de acasa sa aiba tot ce le trebuie copiilor.

 
APEL Social - Familia Panait
PDF
Imprimare
Email

PanaitHai sa il ajutam  pe nea Panait, un parinte neputincios, sa aiba o camera de locuit pentru copii lui.

Nea Panaite are 37 de ani. Viata nu a fost prea blanda cu el. A incercat intotdeauna sa isi faca viata mai usoara, sa aiba o casa a lui in care sa se poata bucura cu familia, la marginea comunei Corbeanca. De meserie a fost sofer, insa nu a reusit prin aceasta profesie sa isi indeplineasca visul. Cu mari riscuri, a castigat in ultimi ani niste banuti prin care a reusit sa isi ridice o camera.

Noi l-am descoperit pe nea Panait, unde  il poti sa il gasesti intr-o camera insalubra si cu visuri destramate si nebagat in seama de copii. Camera in care locuieste are peretii crapati, nu are peretii tencuiti, iar prin crapaturi se vede afara cum frigul de iarna urmeaza si pentru al 4 an sa intre spre ei..
Acum visul lui cel mai mare este sa aibe o noua camera tencuita, ca sa nu se mai inghesuie cele opt suflete sa traiasca intr-o camera mica si veche unde se pot imbolnavi oricand...

In acelasi timp viseaza sa aiba o camera curata in care sa isi poata creste cei 6 copii.


 
Familia Gheorghita
PDF
Imprimare
Email

gheorghitaFamilia Gheorgita, este o familie compusa din 4 copii si doi adulti, locuiesc intr-o casa saracacioasa. Copiii, acestia ca si ceilalti, au in vedere,  desi slabi, prost imbracati, nehraniti corespunzator, se straduiesc sa asculte de parinti lor, sa invete, sa fie cuminti, sa fie ascultatori. Viseaza sa ajunga mari, sa invete o meserie, sa se salveze si sa-si scoata familia din saracia lucie in care se afla in prezent. Daca unii dintre noi nu isi pot da seama ca exista familii cu copii care traiesc fara utilitati, exista copii carora nu are cine sa le ofere o masa calda, sa le ofere acces la educatie. Unul din copii familiei, a suferit un acident, s-a ars cu oala de ciorba, si este nevoie de o interventie chirugicala. Tatal copilului este grav bolnav, sufera cu plamanii si e dependent de un aparat care sa respire. Discutam despre semenii nostri, pe care poate ca nu-i vedem in drumul nostru de zi de zi catre birou, dar ei exista, asa traiesc si cel mai probabil, vor sfarsi tot asa, daca nu ne mobilizam sa le intindem o mana de ajutor. Viitorul copiilor care vor purta pe umeri atatea responsabilitati este atat de sumbru, iar aceste probleme pot paraliza dezvoltarea lor si va fi prea tarziu SA ACTIONAM.

 

familieSunt 10 suflete, locuiesc intr-o casa saracacioasa, au o patura, un resou si in rest multe haine asezate intr-un colt. Copiii, desi slabi, prost imbracati, nehraniti corespunzator, se straduiesc sa asculte de mama lor, sa invete, sa fie cuminti, sa fie ascultatori. Viseaza sa ajunga mari, sa invete o meserie, sa se salveze si sa-si scoata familia din saracia lucie in care se afla in prezent. Daca unii dintre noi nu isi pot da seama ca exista familii cu copii care traiesc fara utilitati, exista copii carora nu are cine sa le ofere o masa calda, sa le ofere acces la educatie. Exista case in care stau doua sau trei familii, cam in jur de 6-10 persoane intr-o camera. Discutam despre semenii nostri, pe care poate ca nu-i vedem in drumul nostru de zi de zi catre birou, dar ei exista, asa traiesc si cel mai probabil, vor sfarsi tot asa, daca nu ne mobilizam sa le intindem o mana de ajutor. Viitorul copiilor care vor purta pe umeri atatea responsabilitati este atat de sumbru, iar aceste probleme pot paraliza dezvoltarea lor si va fi prea tarziu SA ACTIONAM. Poti sa contribui numai cu 10 lei si impreuna putem ajuta pe cei mai necajiti dintre noi, sa oferim o sansa la o viata mai buna acestor copii nevinovati. Aceasta este una din cele 20 de familii din evidentele noastre, care are nevoie urgenta de ajutor. Au nevoie de alimente, haine, jucarii, rechizite scolare, ajutor financiar pentru plata cheltuielilor de intretinere.

 

Indreapta-ti paşii spre diferite familii sarace si monoparentale, faţă de care soarta nu a fost aşa generoasă, împărţind copiilor cadouri, zâmbete şi mângâieri, si un sfat bun. Am întâlnit copii cu chip de îngeri, voioşi şi dornici de joacă, cu vârste cuprinse între 8 luni şi 15 ani, trăind alături de familiile lor în sărăcie, uitaţi parcă de lume şi care te determină să te întrebi cu durere în suflet şi lacrimi în ochi, de ce încă mai sunt oameni fără un trai decent? Da, sunt semeni noştri aflaţi în lipsuri şi suferinţă. Sunt copii ce se joacă de multe ori cu aceeaşi jucărie primită cândva, demult, sau poate pierdută de o altă generaţie; sunt mame fără un loc de muncă care-şi cresc singure copiii, luptând cu fiecare zi în parte. Nu fii indiferent oferele o sansa asa putem sa mai cladim o speranta.

 


Scroll Up